– Bună, sunt X de la ONG-ul „Y”, despre care sigur ai auzit (n.a. auzisem, că Focşaniul îi oraş mic). Aş vrea să-ţi propun o colaborare. Eşti dispus să ne întâlnim mâine, pe la 15:00, să discutăm problema?
– Ok, accept. Cu toate că aş dori să ştiu mai multe detalii despre propunere înainte de participa.
– O să afli detalii imediat ce ne vedem, pentru că e mult de discutat.
– Bine, atunci rămâne pentru mâine la 15:00.
A doua zi, ora 14:00:
– Bună, putem amâna puţin întâlnirea? Au intervenit nişte chestii şi nu mai pot ajunge la 15:00 să ne vedem. O putem lăsa pe mâine?
– Ok. Norocul tău că mâine n-am programul prea încărcat. Să-mi spui ora, atât.
– Nu ştiu ce să zic, am o zi plină mâine. Te sun mai pe seară şi-ţi zic, ok?
– Bine, aştept telefonul tău.
Au trecut trei zile de-atunci şi nu m-a mai sunat nimeni.
Nu mă deranjează că n-am mai fost contactat, că şi-aşa nu-mi făceam prea mari speranţe. Mă deranjează că unele instituţii iau blogosfera ca pe o joacă. Adică au impresia că fugim după nişte bani, de parcă ar fi singura metodă de câştig din lume. Suntem şi noi oameni şi pentru că ne respectăm (atât pe noi cât şi munca sau blogurile noastre), nu acceptăm să fim călcaţi în picioare aşa. Poate ONG-ul respectiv va spera că dacă mă sună peste o săptămână va mai rezolva vreo colaborare, dar mie mi se pare o bătaie de joc de neiertat.
De ce aş colabora cu o asemenea instituţie pe viitor? Chiar au impresia că pot avea încredere în spusele lor?
P.S.: Poate o să spuneţi că sunt un arogant, dar dacă o să continuăm să acceptăm asemenea comportamente, fix aşa vom fi trataţi, iar blogosfera va fi privită mereu ca pe ceva de care-ţi poţi bate joc.
Uite ca si la noi, s-a intamplat tot asa. asociatie careia mai bine nu-i dau numele: ca fac, ca dreg, ca se apuca ei de un ziar si de un radio al poporului sucevean, cau au sponsori, materiale, posibilitati, etc. se apuca de scris manifesturi, streseaza lumea, accept si de 2 saptamani, nu mai am nici un raspuns de la ei. Poftim cultura…:))
Pe tine te-au facut si sa speri degeaba. Ti-au facut promisiuni, ti-au spus despre ce-i vorba. Pe mine m-au lasat cu ceva vag :))
Auzi meştere, da’ scrie-le numele în clar. Altfel e burtologie.
Articolul asta nu-l mai modific, dar iti cam dau dreptate. Degeaba ii vorbesc daca le pastrez anonimatul. M-am gandit ca e o chestie pe care-o fac din respect, dar cred ca nu prea merita asta.
Ei, am întâlnit și eu o firmă „serioasă” care încerca să ajungă #1 în Google cu 5 site-uri web, pentru diferite căutări ce au legătură cu „ferestrele de lemn” și „ușile de lemn”. Ideea e că mi s-a și propus un salariu foarte mic pentru cele 5 site-uri, jignitor chiar, dacă pot să zic așa. Detalii aici. :D
Stii care-i problema? Ca multi bloggeri se injosesc pentru cativa lei pentru a publica un articol, o reclama. De asta, ei cred ca toti bloggerii sunt la fel. Adica, ii vad ca pe niste pustani ce iau bloggingul in gluma: „Lasa-i ma, ca daca mai vreau ii contactez alta data”. Pacat…
Pacat, dar aici vor avea de pierdut numai bloggerii care accepta astfel de tratament. Ca o firma, sau un ONG, daca porneste cu ideea ca se muta munti cu bani putini, niciodata nu vor fi de acord sa plateasca bine un blogger pentru munca pe care o depune.
Iar cei care nu accepta tratamentul asta, vor lucra mai putin contra-cost, dar vor lua sume mai mari. C-asai in tenis
Asta inseamna CALITATE Cristi tată’. Dacă preferi să dai la 100 de bloggeri câte 10E pentru a-ţi promova un articol, in schimbul unuia capabil sa creeze un advertorial bun si sa-l promoveze corespunzator, la ce te poti astepta? Vrei sa ai vanzari de Mii de Euro cu o investitie de cativa euro? NICIODATA. Singurull lucru cu care te poti alege va fi imaginea patata! Atata tot!
Eu n-as fi acceptat sub nici o forma. In definitiv nu suni de aiurea la telefon sa propui ceva despre care nu poti spune macar doua vorbe pe fir. I-as fi spus ca e musai sa-mi spuna macar in doua cuvinte despre ce e vb , scurt. Si sincer faci o mare greseala ca nu dai numele ONG-ului.
Sigur imi citesc blogul si vor invata ceva din asta. Si sigur ma vor mai contacta. Recunosc, ar fi trebuit sa le scriu numele, dar de data asta am trecut peste. N-o sa se mai repete, oricum, indiferent de firma