Citeam articolul scris de Nebunia despre ce crede el că reprezintă întâlnirile astea în offline ale bloggerilor.
Am observat, chiar pe la începutul articolului, că spune undeva despre faptul că pe el îl cunoaşte mai multă lume din offline, decât din online. În momentul ăla mi-am dat seama că la mine e total invers.
Când m-am hotărât eu să promovez blogul ăsta ca lumea, targetul meu principal a fost întâi oraşul Focşani, apoi judeţul Vrancea. Voiam să fiu notoriu aici şi să stârnesc interes, ca apoi să pot mişca ceva şi pe o treaptă mai sus.
Am făcut în aşa fel încât blogul meu să apară pe buzele a tot mai mulţi oameni din împrejurimi, iar asta pentru că atunci, în 2008, ştiam că o să mai stau destul timp în Focşani, încât să-mi pot face numele cunoscut prin blog.
Astăzi lucrurile s-au schimbat. Mai am un an până când o să părăsesc Focşaniul, iar de atunci în colo notorietatea câştigată aici n-o să mă mai ajute atât de mult. În plus, trebuie să trec la un alt nivel. Nu vreau să mă opresc asupra unei singure localităţi, sau a unui singur judeţ, pentru că asta ar însemna să fiu mulţumit cu mediocritatea, lucru pe care eu nu-l concep.
Totuşi, am reuşit să-mi creez un nume în acest oraş (ce-i drept, mititel, cu vreo 105 mii de locuitori) prin intermediul blogului.
– Tu îl ştii pe Grim?
– Da, Grim ăla cu blogul. Cum să nu-l ştiu?
De multe ori mi s-a povestit scenariul redat pe scurt mai sus. Pun pariu 80% din cei care mă ştiu drept „ăla cu blogul” n-au intrat în viaţa lor pe grimcris.com sau pe floreacristian.ro. Nu-i condamn pentru asta, pentru că obiectivul meu a fost atins parţial. Sunt cunoscut drept tipul cu blogul şi sunt recunoscut pe stradă din aceleaşi motive.
Aş putea spune, contrar a ceea ce zicea Nebunia, că eu am devenit cunoscut offline prin intermediul online-ului. Iar asta nu pentru că scriu articole care te fac să pici pe spate (mai am de muncit până acolo), ci poate pentru că sunt activ pe internet şi pentru că am căutat întotdeauna să mă fac văzut de oamenii din Vrancea.
Din cei 1600 de prieteni pe Facebook, 70% sunt focşăneni. Nu ştiu câţi au citit vreun articol de-aici, dar sunt sigur că cel puţin jumătate din ei au observat că tot trimit link-uri spre blog şi au aflat, mai mult forţaţi, de existenţa acestei pagini.
În opinia mea, e mult mai bine să fii cunoscut offline prin intermediul online-ului, decât altfel. E un fel de win-win, că îţi dai seama atunci şi că te poţi face plăcut offline, dar şi că faci o treabă bună în spatele monitorului.
*photo via
Interesant. De altfel, sa fi cunoscut in online nu este totul, in sensul ca degeaba ma stie Cristi pe mine: Wow, il cunosc pe MadMike. Bun, ce stii despre el, ai baut o bere cu el, ai stat la o vorba cu el, sti cum vorbeste, cum se exprima, ce fel de om este? NU! Toate aceste chestii nu le poti afla din online!
„Ca iti suna cunoscut numele unei persoane NU inseamna ca o cunosti!”. Punct.
Da, sunt de acord cu tine. Totusi, asa-i un prim pas. Daca noi ne stim de pe blog, altfel comunicam atunci cand ne vedem la o bere, decat daca ne-am cunoaste atunci pentru prima data. Daca vrei sa evoluezi, trebuie sa intelegi ca online-ul nu se rezuma la „iti stiu numele”, ci si la intalniri in offline. Iar astea ti le stabilesti singur, ca nu te mai poate ajuta nimeni, nici macar articolele de calitate pe care le scrii
Da ma da, da’ tu esti de ani de zile blogger :) eu in 6 luni am fost pe la atatea meetinguri incat e aproape normal sa ma cunoasca mai multa lume fata in fata decat in online :) poti sa zici ca m-am axat pe offline :D ca doar stii ca imi place mai mult la o berica :D una-alta :))
N-am zis ca nu-i bine ce faci tu, ci ca ce-am facut eu m-a ajutat :D Oricum, oamenii care te-au cunoscut offline au ajuns si pe blogul tau in cele din urma. Ca au ramas sau nu, asta-i alta treaba
Pana acum am fost doar la un eveniment pe care il pot numi mai important, beertweetmeet :)) si as cam vrea sa pot participa la multe alte chestii. Din pacate stau intr-un satuc lipsit de transport. (doar 25 – 30 km de Bucuresti).
So… o iau incet pe online intai.
Si chiar nu sunt microbuze sau trenuri care sa ajunga in Bucuresti? Eu as muri de ciuda sa fiu in locul tau, fiind doar la 30 de km de Bucuresti
Microbuze undeva la 4 – 5 km de mers pe jos :). Oricum. situatia e mai delicata de atat.
Eu cred ca onlineul e o metoda buna de promovare a persoanei reale. Cineta te citeste, devine interesat de persoana ta. Face tot posibilul sa te si cunoasca, face to face. Bine, varianta inversa este la fel de probabile. Cineva te vede o data, apreciaza modul in care gandesti si decide sa te citeasca si pe mai departe. Vorba ta, e win-win..
Da, iar asta se intampla pentru ca tu de pe blog esti acelasi cu tu din viata reala. Daca ar fi existat diferente, ar fi existat si riscul ca cineva sa te placa online, dar offline sa fii altfel