Ieri, în jurul orei 16:00, am participat la una dintre cele mai frumoase evenimente organizate în Focşani în ultima vreme, reuşind (în sfârşit) să-l văd şi să-l aud vorbind pe minunatul om, profesor şi scriitor Mircea Cărtărescu (faţă de care, nu ştiu dacă v-am mai spus, am o deosebită stimă).
Am intrat în sala Teatrului Municipal „Maior Gh. Pastia” cu gândul că voi avea parte de un monolog şi o discuţie de excepţie (lucru care, aşa cum probabil v-aţi aşteptat, s-a întâmplat), dar fără să-mi treacă măcar o secundă prin cap că la acest eveniment cultural pot participa oameni prost crescuţi, sau care şi-au uitat bunul simţ acasă.
Nu ştiu dacă aţi mai trecut prin asta, dar eu n-am reuşit la un moment dat să înţeleg cum de puteau suna mai multe telefoane în acelaşi timp, făcând un fel de simfonie proastă, întrerupându-l pe scriitor şi enervându-ne pe noi, cei prezenţi în sală.
Aş fi încercat să le atrag atenţia unora, dar când mi-am dat seama că sunt atât de mulţi, m-am gândit că efortul este zadarnic.
Discuţia a fost foarte interesantă şi nu regret deloc faptul că am participat. Amărăciunea este în sufletul meu pentru că prima impresie pe care şi-a făcut-o Mircea Cărtărescu despre Focşani a fost asta. Să fi fost în locul lui, m-aş fi ridicat şi-aş fi plecat, sincer vă zic. Parcă îmi era mie ruşine de ruşinea altora.
Ar fi fost o lipsa de respect tocmai pentru voi cei care va comportati civilizat daca pleca. Voi ce vina aveati?
Nu aveam nicio vina, dar el ce vina avea ca trebuia sa suporte toata nebunia aia? Intr-adevar, a avut bun simt pentru ca a ramas, dar nu m-as fi suparat daca pleca, avand in vedere lipsa de respect a celorlalti
1. trebuia sa le atragi atentia ca sunt nesimtiti (ma rog, puteai face asta si in mod diplomat, eu de obicei soptesc hotarat un „incetati odata!”)
2. nu telefoanele sunt de vina, ci oamenii, in speta NESIMTITII
deci titlul corect trebuia sa fie „Uneori îmi doresc să nu se fi inventat nesimtitii” ;)
1. am sa tin cont data viitoare de asta
2. stiu ca nu telefoanele sunt de vina. titlul a fost usor ironic :D
Florin Piersic are o mica povestioara amuzanta la inceputul fiecarui spectacol in care zice cum era la un alt spectacol si cuiva din primul rand i-a sunat telefonul si i l-a luat sa voreasca el sa vada ce e asa de important :))..Bine..toata treaba e asa subtila sa-i faca pe cei din sala constienti ca trebe sa-si opreasca telefoanele.
*Si la Puric, in Craiova, au sunat telefoane..
si in Focsani a fost Puric, dar n-am reusit sa ajung :D
Nu prea te duci la piese de teatru sau la film…eu m-am obisnuit.
Cu mersul la teatru sau cu sunatul telefonului in timpul piesei?
ma duc, dar nu mereu e asa. la piesele de teatru organizate intre licee, spre exemplu, parca nu suna telefoanele chiar atat de mult.
e rau daca te-ai obisnuit cu sunatul telefoanelor. lumea trebuie educata, nu trebuie ignorat acest lucru
La noi se face in stil barbar. La inceputul oricarei reprezentatii de la casa de cultura, de obicei, se aude pe fundal o voce care roaga pe toata lumea sa inchida telefoanele.:)) Si totusi, cred ca e bine…macar nu se mai aud asa multe.
da, daca le atragi atentia de fiecare data, la un moment dat incep si ei sa se simta
ei asa se intampla si la teatru si la opera:( din pacate! artisti ar trebui antrenati si rugati sa se adapteze:)
e pacat ca artistii ar trebui sa fie cei educati si nu publicul :(
dar cam asa e:(… de ce n-am invata huliganii sa nu mai arunce cu petarde. Si invatam caii jandarmilor sa se obisnuiasca cu ele! Cam la fel e si aici.
Viata e cruda…
Sunt sigură că faza cu telefoanele nu i s-a întâmplat doar în Focşani. Ştie şi el mai bine, că-n fiecare oraş sunt oameni de-un fel şi oameni de alt fel.
Da, asa e, n-are cum sa se fi intamplat doar in Focsani, dar pe mine ma doare ca prima impresie pe care si-a facut-o omul despre publicul din orasul nostru a fost asta