Din câte ştiu eu, nu-s un drogat sau un beţivan. Şi nici cel mai prost din curtea şcolii n-am fost

cristian florea, loredana pricopie, cristian china-birtaAzi am participat la evenimentul de lansare al platformei parintibuni.ro, un site făcut în primul rând pentru părinţii care au impresia că greşelile copiilor lor se rezolvă cu abuz fizic sau psihic.

Eu am avut norocul să am o mamă deschisă la minte, calmă, care să-mi explice frumos atunci când făceam ceva greşit şi, dacă alegeam să fac lucrul respectiv, să mă lase să mă conving singur dacă a avut dreptate sau nu. Nu mi-a fost impus niciodată nimic şi nu am fost certat sau bătut vreodată.

Întotdeuana, indiferent de ceea ce doream să fac, mi se răspundea cu „Dacă tu crezi că e bine, dă-i drumul”. Aşa am fost 5 ani la un curs de electronică, am practicat baschet, judo, handbal şi atletism, toate făcute cu plăcere şi cât timp am vrut eu. Aşa am reuşit să-mi găsesc o pasiune pe care să vreau s-o fructific, fără a mă obliga cineva să fac asta. Ştiind că fac ceva ce-mi place şi nu-mi impune nimeni nimic, am învăţat cu mult mai multă uşurinţă tot ce este nou în domeniu şi nu am fost stresat de faptul că n-am să mă ridic niciodată la nivelul aşteptărilor, pentru că obiectivele mi le puneam singur.

N-am fost olimpic şi nici n-am vrut să fiu vreodată. Am refuzat să învăţ materiile de la şcoală la nivel de olimpiadă pentru că mi se părea că aş avea mai multe de învăţat dacă aş desfăşura altfel de activităţi. Am încercat să fiu întotdeauna pe la mijlocul clasamentului când vine vorba de notele din clasă şi mi-a prins extrem de bine, pentru că am avut timp pentru tot ce-am vrut eu.

Nu-mi plac părinţii care îşi obligă copiii să facă ceva şi care, chipurile, investesc în viitorul lor. E bine să-ţi laşi copilul să hotărască singur ce trebuie să facă şi va fi mult mai motivat când va desfăşura anumite activităţi. Mă trezeam dimineaţa la 5:00, mâncam repede, apoi ieşeam să alerg 12 km înainte să înceapă cursurile la liceu (care, de regulă, începeau de la 8:00). Mi-a zis cineva să fac asta? Nu. Era dorinţa mea de a alerga cât mai mult şi cât mai bine. Nici nu vă imaginaţi cu ce motivaţie mă ridicam din pat la ora 5:00. Mama îmi tot spunea că, dacă mă simt obosit, pot să dorm, că nu-i nicio problemă. Vedea cât de mult mă chinuiam şi-şi făcea griji, dar în acelaşi timp mă lăsa ca pe mine, pentru că puteam să-mi dau şi singur seama când sunt prea obosit şi trebuie să mă opresc.

Diferenţa dintre un copil care face un sport (sau orice altceva) pentru că-l obligă părinţii şi unul care face lucrul respectiv de bună voie, este că cel din urmă va fi întotdeauna mult mai motivat să ducă lucrurile la bun sfârşit. Când eşti relaxat şi lipsit de stres într-o activitate, atunci ies cele mai bune lucruri.

Eu fac parte din tabăra celor norocoşi în ceea ce priveşte educaţia venită din partea părinţilor. Mulţi părinţi spun că bătaia înseamnă disciplină şi că fără „să-l altoieşti puţin” pe copil n-o să înţeleagă că tu eşti şeful. Nu ştiu de ce trebuie să fii tu şeful. Tu, ca părinte, ar trebui să fii cel mai bun prieten al copilului, nu şeful lui. Eu n-am fost bătut niciodată şi, din câte ştiu, sunt destul de disciplinat. Şi n-am ajuns un drogat, un beţivan sau cel de care râdea toată lumea la şcoală. Am ştiut să-mi dau singur seama ce nu-i bine să fac. Educaţia se face fără bătaie.

Recent, s-a încheiat o campanie pe Blogal Initiative în care bloggerii erau invitaţi să transmită un mesaj cu care să-i convingă pe părinţi că violenţa nu înseamnă educaţie, aşa cum era pe vremuri. S-au înscris 141 de bloggeri, iar mulţi dintre ei încă mai sunt afectaţi de bătăile pe care le primeau în copilărie. Dacă aveţi timp să citiţi ce-au scris, pregătiţi-vă şi-un pachet de şerveţele.

Tags:
    1. Salvati Copiii Romania marți, 23 aprilie 2013, 15:06
      • Cristian Florea marți, 23 aprilie 2013, 15:13
    2. psi marți, 23 aprilie 2013, 16:08
      • Cristian Florea marți, 23 aprilie 2013, 16:52
    3. Vali D sâmbătă, 27 aprilie 2013, 0:37
      • Cristian Florea sâmbătă, 27 aprilie 2013, 8:47
    4. Ana miercuri, 8 mai 2013, 17:15
      • Cristian Florea miercuri, 8 mai 2013, 18:45
    5. Pingback: În loc de retrospectivă | Cristian Florea 30 decembrie, 2013

    Adaugă un comentariu