Poate la un moment dat Focşaniul va fi numit „oraşul QR”

Ieri a fost o zi specială, pentru că mi-am văzut o idee pusă în practică. Ce-i drept, eu n-am reuşit să contribui cu nimic la realizarea ei, dar faptul că s-a făcut mi-a adus un motiv în plus de bucurie.

A fost montat pe Borna de Hotar din Focşani primul cod QR cu care face cunoştinţă oraşul în care am crescut. Sperăm prin acest proiect să-i facem pe locuitorii oraşului să-şi cunoască mai bine istoria şi, de ce nu, să-i ajutăm pe turişti să afle câte ceva despre Focşani.

Domnul Florin Mincu Iliescu, director la Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Vrancea, a venit cu ideea de a monta coduri QR şi pe plăcuţele străzilor cu nume de personalităţi. Ar fi culmea să stai pe strada Longinescu şi să nu ştii cine-a fost stimabilul. Nu spun că stând pe strada Longinescu n-ai putea să cauţi pe Google informaţii despre el, da’ când vezi codul ăla parcă-ţi vine să-l scanezi. În schimb, când vezi Google-ul parcă nu-ţi vine să cauţi numele străzii tale.

Cred că ăsta va fi adevăratul impact: momentul în care vom avea atât de multe coduri QR încât nu vor putea fi ignorate şi, de curiozitate, oamenii vor întreba ce sunt şi cum se folosesc.

Pentru cârcotaşi: codul a fost lipit pe bornă (fără să-i dăm găuri, că doar nu suntem nebuni) cu un adeziv care nu strică monumentul. Am hotărât să-l punem aşa pentru că acela este un spaţiu de joacă pentru copii, iar dacă ar fi fost pe stativul metalic realizat în primă fază, am fi riscat să le deranjăm spaţiul de joacă şi, mai mult de-atât, să le mai oferim un loc în care se pot răni foarte uşor. Preferăm să lăsăm codul aşa (deşi ar putea fi dezlipit cu puţin efort de cei rău intenţionaţi) decât să dăm găuri în monument sau să distrugem spaţiul de joacă al copiilor. Iar dacă are cineva de gând să rupă codul, îl anunţăm că mai avem, iar stocurile nu se vor termina niciodată. :)

Au mai scris: Tudor (cel care a depus cel mai mult efort in realizarea acestui proiect), Mădălin Blidaru (care vine şi cu o galerie foto) şi Stănica (de la care am furat una dintre pozele de mai sus).