Casele viitorului s-ar putea să nu mai fie construite doar de zidari, ci să fie case printate 3D. Sună ca o idee desprinsă dintr-un film SF, dar tehnologia există deja, iar în Texas s-a construit chiar un cartier întreg folosindu-se această metodă.
Pe scurt
Procesul seamănă cu cel al unei imprimante 3D obișnuite, doar că în loc de filament de plastic se folosește un amestec special pe bază de beton. Diferența este că imprimanta nu stă pe birou, ci are dimensiuni uriașe. Unele modele folosite în construcții ajung la peste 13 metri înălțime, adică sunt de aproape 30 de ori mai mari decât o imprimantă 3D obișnuită.
Pereții unei case printate 3D sunt construiți strat cu strat, după un model digital. Practic, robotul depune betonul pe traseul stabilit de software, iar în timp se formează structura casei.
De ce contează
Cel mai mare avantaj este viteza. Pereții printați 3D pot fi realizați mult mai rapid decât cei construiți prin metode clasice, iar în unele cazuri costurile de manoperă pot scădea chiar și cu 70%.
Un alt avantaj este precizia. Pentru că procesul este controlat digital, robotul poate construi forme greu de obținut prin metode tradiționale. De aici apar pereți curbați, forme mai organice și designuri care altfel ar fi mai complicate sau mai scumpe.
În plus, tehnologia poate reduce risipa de material, pentru că betonul este depus doar acolo unde este nevoie.
Limitări
Totuși, casele printate 3D nu sunt încă soluția perfectă. În primul rând, nu toată casa este printată. De obicei, imprimanta construiește pereții, iar fundația, acoperișul, instalațiile, ferestrele și finisajele sunt făcute tot prin metode clasice.
Mai există și limitări de design. Pereții printați 3D au acel aspect în straturi, ca niște valuri. Pot fi finisați, dar asta înseamnă muncă și costuri în plus.
O altă provocare importantă este armarea pereților. În construcțiile clasice, barele de oțel sunt folosite pentru rezistență, mai ales în zone seismice. La imprimarea 3D cu beton, integrarea armăturii este mai complicată, iar asta contează mult în țări cum e România, unde mai avem și cutremure din când în când.
Mai sunt și întrebări legate de durabilitate, mai ales în zone cu ierni reci și veri foarte calde, unde straturile de beton pot fi afectate în timp.
Dar tehnologia asta e tânără, nu fragilă. NASA testează deja habitate construite cu imprimante 3D pentru misiuni pe Marte, pentru că este mai logic să trimiți un robot care construiește acolo decât să cari o casă gata făcută de pe Pământ.
Așa că, probabil, viitorul nu înseamnă că vom apăsa pe un buton și va apărea o casă completă peste noapte. Dar e foarte posibil ca șantierele următorilor ani să fie o combinație între roboți, software și oameni care se ocupă de restul construcției.
