Azi a fost prima dată după destul de mult timp când am citit şi altceva în afara materiilor pentru BAC. Aşa am ajuns să mă întreb dacă am citit vreodată o carte datorită faptului că am simţit eu că mi se potriveşte. În general citim cărţile care ne cad în mână, pe cele pe care ni le recomandă prietenii, sau pe cele din care vrem să învăţăm ceva.
Mă întrebam dacă există vreo persoană care parcurge cărţile din motive puţin mai, dacă-mi permiteţi, sentimentale. Adică dacă e cineva printre voi care a citit o carte de dragoste doar pentru că era îndrăgostit, sau, pentru că era nervos, s-a apucat să citească o carte despre nervi. Sau, nu ştiu, dacă a citit cineva cărţi despre Moş Crăciun doar pentru că era Crăciunul, sau cărţi ale căror teme să aibă legătură cu sărbătorile din acea perioadă.
Altfel spus, aţi citit vreodată cărţi doar pentru că în momentul în care le-aţi început starea voastră (sau perioada anului, anotimpul etc.) reflecta exact ceea ce se întâmpla în carte?
Cred că dacă am citi din când în când cărţi care să ne reflecte starea din acel moment, am fi mult mai mişcaţi de conţinutul pe care-l parcurgem decât dacă am face acelaşi lucru într-un moment oarecare al vieţii. Sau mi se pare mie?
Eu una citesc cu greu o carte daca nu am reusit sa gasesc o legatura intre mine din momentul respectiv si ea.
Cand mi se schimba starea,atunci incep si alta carte.
Acum citesc opere care ni se cer in bibliografie doar fiindca trebuie,iar mie-mi place sa le parcurg,dar mintea si sufletul meu tot spre alte carti ma indeamna. :)
Şi eu care credeam că nu există oameni care să facă asta. :)) Mă bucur, totuşi, să văd că există.
‘Cu niciun pret, cu niciun pret nu vreau sa te mai vad!’
Da, am citit Accidentul lui Mihail Sebastian dupa ce am citit randul acela, pentru ca treceam printr-o perioada nasoala.. Si citatul ala.. spoke to me:)).. Asa ca am citit cartea si m-a uns pe suflet. Ramane una din preferatele mele
Hmm, ar fi bine să încerc şi eu să citesc o carte cu un motiv din ăsta. N-am făcut asta până acum.
In ultimul an am citit din proprie initiativa „Arta razboiului” de Sun Tzu, „Principele” de Machiavelli, „1984” de George Orwell, „Minunata lume noua” de Aldous Huxley si „Mein Kampf” a lui Hitler (inca nu am terminat-o). Daca te uiti putin la situatia globala intelegi de ce urmaresc dictaturile si aparitiile lor.
Eu nu am citit niciodată tot ce mi-a căzut în mână. Mi-ar fi plăcut să fiu genul acela de persoană, dar din pacate nu mă pot lăuda cu asta.
Am citit mereu din nevoia de a mă retrage.
Am nevoie de ceva care să nu semene prea mult cu realitatea noastră. Am nevoie de un nou univers.
Și de multe ori, mi-am căutat sinele în acele cărți.
Am petrecut nopți prinsă între cuvintele unui autor, construind profiluri psihologice ale unor personaje fantastice. M-am regăsit în unele personaje și m-am îndrăgostit de altele.
Nu cred că am început vreodată să citesc o carte cu gândul de a învăța/ descoperi ceva nou. Într-adevar, am cules informații și experiențe din acele scrieri, ar fi și greu să nu fi făcut asta, dar nu cred ca am plecat cu gândul ăsta.
Cum ziceam, citesc pentru că orice altceva încetează să mai existe în acel moment.
Din câte înţeleg, de fiecare dată când ai început o carte, ai făcut-o pentru un motiv anume. Asta-i fain. Eu, spre exemplu, n-am făcut niciodată asta.
Eu nu ma iau dupa subiectul cartilor, ci dupa autori. Cum sa spun, pana acum am avut ocazia sa incerc destul de multi autori, am citit cel putin o carte pana la toata opera, astfel ca, uneori imi zic „N-am mai citit demult un….” sau „Vreau sa citesc ceva de ….” cunoscandu-le stilul. Si ma duc si caut o carte de-a lor, aleg ceva ce imi e la indemana si citesc. Oarecum caut mai mult stilul care sa ma unga pe suflet, decat subiectul care poate fi abordat intr-un mod grosolan si mediocru de un autor slab, sau din contra poate fi abordat spendid de un autor genial. E o diferenta.
Doar la Cărtărescu mi s-a întâmplat să spun „Vreau să citesc ceva de…”. În rest, nu prea am ţinut cont de detaliul ăsta.
Citesc carti de calatorii si jurnale. Oarecum pentru a ma inspira in jurnalele mele de calatorie dar si pentru ca imi plac cartile de acest gen.
Eu n-am încercat niciodată să citesc astfel de cărţi, dar cred că mi-ar plăcea. Ia să încerc! Mersi!