Ieri am dat o raită pe la sediul smartatletic şi-am pus mâna pe bicicleta câştigată la acest concurs. Mulţumesc tuturor pentru share-uri, voturi, like-uri etc. N-am apucat s-o fac şi eram dator cu asta. Mulţumesc şi celor de la smartatletic pentru organizarea concursului!
Revenind, ieri am luat monstrul de coarne, l-am încălecat şi am început să pedalez agale prin Bucureşti. Obişnuit fiind cu bătrânica mea verde şi rapidă, eram tare curios cum o să mi se pară trecerea la MTB (e un Felt Six95 2013, pentru cunoscători).
Iniţial nu înţelegeam ce caut eu cu mâinile atât de depărtate pe ghidon şi tot aveam tendinţa să le apropii. Apoi, uitându-mă la roata din faţă, mi se părea imensă. Simţeam că merg cu un tanc de bicicletă. Toată seara am avut impresia că nu încap printre maşini şi mă gândeam ce-o să-i spun primului şofer a cărei maşină am s-o lovesc din greşeală cu ghidonul. Scuza cu „sunt obişnuit cu o cursieră micuţă şi drăguţă” n-ar fi ţinut, că asta nu prea e o scuză. Totuşi, am scăpat fără incidente.
Îmi place tare mult că, deşi nu pot să mă strecor prin zone înguste aşa cum pot s-o fac pe cursieră, MTB-ul te lasă să încaleci orice canal, şanţ sau bordură fără să te zdruncini prea tare. Chiar am fost curios să văd cât de şifonat ies după o tură de pedalat pe pista din Parcul Tineretului şi a fost un drum tare plăcut, în ciuda şanţurilor şi gropilor de-acolo.
Sunt obişnuit în continuare cu viteză. Pe MTB pedalez cu foaia cea mai mare şi pinionul cel mai mic şi simt că stau pe loc. Nu-i vina biclei, bineînţeles, că nu pentru asta a fost făcută. Am apreciat, totuşi, la bicicleta asta că este foarte uşoară. Doar 13 kilograme, în timp ce curisera mea are vreo 11.
În continuare rămân fidel cursierei pentru că-i rapidă şi subţire, dar aştept prima tură lungă pe MTB, că pedalat pe teren accidentat n-am încercat încă.
P.S.: Dacă vă simţiţi inspiraţi, vă rog să mă ajutaţi să-i găsesc un nume.
trompeta
Trompetă îi spuneam dacă o cumpăram la a 5-a mână. E nouă şi merită un nume nobil. :))
am dat eu peste cap doua oglinzi de masina, simultan, in primele 5 minute de pedalat pe bicla prietenei. Si chiar am zis "scuze, nu-i bicla mea, sunt obisnuit see you una mai ingusta" :) Evident ca nu m-a crezut niciunul din cei 2 soferi, au dat ochii peste cap instant. Noroc ca n-a fost nicio paguba, ne-am inetles din priviri si din rosit in obraji.
Eu am pornit şi azi tot pe MTB spre birou şi deja e a doua ieşire cu bicla fără să lovesc vreo oglindă. :)) Dar n-am curaj să mă bag printre benzi cu MTB-ul, ce-i drept.
Nu ştiu de ce, dar mi se pare potrivit numele de Bacterie! Serios!
Bacterie? :))))) Sună amuzant, asta-i clar!
Trocarici? :))) Nu stiu de ce dar numele asta mi-a ramas in memorie :))
:))) Trocarici nu-i un nume nobil. Bicicleta mea tre’ să fie mândră cu numele pe care îl are.
Eu am un MTB si n-as putea merge cu altceva; taman asta mi-a placut, ca nu ma zdruncina peste santuri si borduri, iar in parc e belea, are stabilitate, nu-mi aluneca roata. Imi doresc de mult timp sa testez prin padure, munte, „off-road” cum s-ar zice, dar n-am avut inca ocazia. Oricum, nu-i graba, timpul le rezolva pe toate.
In ceea ce-i priveste numele, i-as zice… Trick / Tricky :D
Şi eu abia aştept să-mi testez MTB-ul prin pădure, că toată lumea mi-a spus că ăla e adevăratul pedalat pe MTB.
Si eu am facut de la cursiera la MTB in urma cu niste ani, iar acum nu m-as mai desparti de MTB-ul meu. Intr-adevar, MTB-ul solicita un alt stil de mers, stilul miserupist cand vine vorba despre gropi, pietricele, borduri, linii de tramvai, etc. Bafta si sa te bucuri de bicla!
Da, îmi place treaba cu miserupismul la MTB. E chiar tare să n-ai nicio grijă pe stradă. În schimb, când eşti pe cursieră încerci să fii atent la orice denivelare de pe asfalt.