Nu ştiu de ce, dar de ceva timp mi se pare că replica „Încântat de cunoştinţă” şi-a pierdut foarte mult din valoare. Uneori, când faci cunoştinţă cu cineva, auzi cuvintele magice atât de rapid şi cu atât de puţină implicare emoţională, încât ai impresia că a zis-o înainte să apuci tu să spui „Salut!” şi să zici cum te cheamă.
Oare chiar asta e menirea replicii, sau majoritatea oamenilor o înţeleg greşit? Mie mi se pare normal să spui că eşti încântat că ai cunoscut pe cineva abia după ce ţi-a demonstrat că merită chestia asta. De exemplu, dacă tu urmăreşti pe cineva online şi-ţi place ce face el acolo, când o să apuci să îl întâlneşti, e normal să fii încântat pentru că ai avut ocazia asta, dar dacă tu faci cunoştinţă cu o persoană pe care n-ai mai văzut-o niciodată şi de care n-ai mai auzit nimic până atunci, e uşor penibil să spui că eşti încântat, nu?
Ce te incântă atât de tare, numele, strângerea de mână, sau ce?
Dar poate înţeleg eu greşit chestia asta, cine ştie?
photo via
Eu aud foarte rar aceste „cuvinte magice”, aproape deloc, defapt cred ca nu le-am mai auzit de vreun an, sau mai bine. Am cunoscut ceva persoane noi, nu extrem de multe, dar parea de la sine inteles ca o astfel de replica e prea penibila. Dar ai dreptate, oricum nu-si are rostul.
Aş face un studiu legat de replica asta. Să văd ce oameni (din ce părţi ale ţării şi între ce vârste) spun chestia asta, dar nu cred că merită efortul. :))
Cat se poate de corect. Limbaj de lemn. Vorba inutila. Si totusi, daca NU spui asta e de foarte rau. Asa ca esti cam OBLIGAT sa spui asta…
Eu prefer ca cineva să n-o spună, decât s-o zică din obligaţie.
Sincer sa fiu nici nu am mai auzit aceste cuvinte de cativa ani buni.
Poate n-ai făcut cunoştinţă cu prea mulţi oameni în ultima vreme.
Eu sunt Sergiu. Sincer, încântat de cunoştinţă!
Stai, că încă nu ne-am cunoscut face to face. :))