„Dacă vesel se trăiește, fă așa”. Lansăm al doilea episod din Jurnal de Bine

Așa cum spuneam la începutul lunii martie, îmi face plăcere să îți prezint o serie de clipuri video făcută cu ocazia reorganizării blogului Fundației Vodafone România. În primul episod, ți-am vorbit despre Caravana cu Medici, un proiect prin intermediul căruia o echipă de medici voluntari merge în fiecare lună într-un sat din România în care localnicii nu au acces la medicină. Acolo, voluntarii îi ajută pe oamenii-locului cu analize, sfaturi și recomandări medicale.

Episodul de astăzi este despre copii. Și despre un Centru de Zi care îi ajută să învețe mai bine, să fie mai educați și să-și dorească mai mult de la viitorul lor. Este vorba despre Centrul de Zi Hercules, aflat la Costești (un orășel din judeșul Argeș) unde copiii din apropiere vin în fiecare zi și sunt ajutați să-și facă temele, învață să folosească calculatorul, fac felicitări sau obiecte hand made și deprind abilități precum: de ce e bine să-i ajute pe cei mai mici decât ei, de ce să acorde atenție mare spălatului pe mâini dinainte de masă, cum să fie mai buni și multe, multe altele.

În plus, cei de la Centru se străduiesc să le ofere în fiecare zi și câte-o masă caldă, iar acest lucru e foarte important pentru cei mici. Îmi povestea doamna Petruța (pe care o s-o cunoști în câteva momente, când vei vedea clipul de mai jos) că a fost o surpriză plăcută pentru copii momentul în care au mâncat la desert orez cu lapte. Mulți dintre ei nu mai mâncaseră niciodată așa ceva, iar unul dintre copii, fiind foarte impresionat de acest desert, a hotărât să adune de la școală laptele pe care-l primeau colegii lui și pe care nu-l consumau, apoi să-l aducă la Centru și să le roage pe doamnele bucătărese să-i mai facă orez cu lapte.

Mi-a plăcut mult la Centrul de Zi Hercules, pentru că voluntarii de-acolo au grijă ca acei copii să fie în primul rând fericiți, așa cum probabil ai văzut deja în clipul de mai sus. E important ca cei mici să învețe lucruri noi cu zâmbetul pe buze. Cred că asta îi face să fie din ce în ce mai curioși. Apropo de curiozitate, când am ajuns acolo, i-am întrebat pe copii dacă știu ce este acela un blogger. Găsești o parte a poveștii aici.