Ce-i cu punctuleţele alea pe sticlele de bere?
Momentul în care va trebui să reţii o singură parolă
Partea mea preferată din cartea „Fragmentarium”, semnată de Mircea Eliade, este cea care tratează modestia. Acolo este explicat cum nu se putea mai bine cum că „oamenii care par într-adevăr modeşti sunt de obicei cei mai mari orgolioşi, şi ambiţia lor e nesfârşită”. Am citit partea asta de două ori, iar asta nu pentru că nu înţelesesem de prima dată ce vrea să spună.
Un om modest nu va fi niciodată mulţumit de ceea ce-a realizat. El întotdeauna va considera că mai are destul de tras până când să descopere ceva ce nu ar fi putut descoperi un om ca toţi ceilalţi. Orgoliul ăsta cred că este avantajul pe care oamenii modeşti îl au în faţa celorlalţi. Pe lângă faptul că nu-ţi stă bine să te lauzi singur, dacă eşti modest şi consideri întotdeauna că ce-ai realizat până în momentul de faţă putea fi foarte bine realizat de oricine altcineva, o să fii mereu motivat să munceşti pentru a-ţi atinge obiective din ce în ce mai mari.
Nu spun că oamenii care nu sunt modeşti nu-s dispuşi să evolueze, dar altfel este evoluţia când ai un obiectiv bine stabilit. Altfel, dacă ştii deja că eşti printre cei mai buni şi că nu oricine ar fi putut face ceea ce-ai realizat tu, nu evoluezi cu aceeaşi tragere de inimă.
Şi uite-aşa am început eu să caut mai multe lucruri scrise de Mircea Eliade…
8 Comments
De fiecare data revin cu placere la Mircea Eliade si BP Hasdeu :)
Am să-mi fac şi eu un obicei din asta. :)
Foarte adevar! Vorbe mari se mai spuneau…de oameni mari!
Şi încă se mai spun, doar că au rămas din ce în ce mai puţini oameni mari.
Oricât de bine ai face un lucru trebuie să fii conștient că perfecțiunea nu există! Suntem peste 7 miliarde pe planeta asta, deci este imposibil să nu existe cineva care să facă mult mai bine un lucru pe care crezi că l-ai făcut perfect. Intr-un grup izolat e aiurea să fii modest dacă ești cel mai bun, dar chiar și-așa, trebuie să îți lărgești constant orizonturile și să incerci azi să lupți cu tine însuți ca să fii mai bun decât ieri!
De-ar gândi toţi aşa, bine-ar mai fi. Oricum, avem nevoie şi de oameni care nu vor să evolueze. Că dacă nu era aşa, cine ne mai făcea drumurile, sau cine mai era lucrător la Spaţii Verzi?
Din păcate nu prea mai avem spaţii verzi raportat la numărul de indivizi cărora le este frică să evolueze :))
:)))