Anunţul oficial al blogmeet-ului de pe 25 februarie
Bărbosul şi pletosul
Pe lângă gunoaiele de oameni care se întâmplă să respire acelaşi aer cu mine în acelaşi oraş, pe locul doi pe lista lucrurilor pe care le urăsc la Focşani este lipsa de anonimitate.
În Focşani (şi sunt sigur că treaba asta se aplică tuturor oraşelor mici) nu poţi să fii un anonim. Aici nu poţi să faci nimic fără să afle cineva. Nu degeaba spun fără nicio reţinere că trăiesc mai degrabă într-un sat cu blocuri, decât într-un oraş.
E bine, într-adevăr, să fii şi cunoscut, dar în momentul în care oriunde ai ieşi din casă se trezeşte unu’ să-ţi spună „Te-am văzut azi”, deja devine supărător.
Iar anonimitatea asta nu înseamnă doar ideea că ai putea ieşi din casă fără să te întâlneşti cu vreun om care să te cunoască, ci şi faptul că nu interesează pe nimeni ce faci tu. Spre exemplu, dacă ai de gând să te îmbraci mai shui (feng shui, vorba Chinezului), să nu fii mirat dacă apari în ziar cu treaba asta.
Oamenii sunt în stare să se uite la tine ca la un ciudat şi dacă-ţi cumperi nişte căşti mai serioase, dacă-ţi pui nişte ochelari mai nu-ştiu-cum, sau dacă te hotărăşti să ieşi la alergat pe străzi, nu pe stadion.
Oare când o să evolueze şi mentalitatea oamenilor din oraşele mici, în aşa fel încât să-şi vadă fiecare de treaba lui?
24 Comments
Lasa ma ca si „vedetismul” are beneficiile lui… te lipsesti de intimitate, devenind persoana publica. Banuiesc ca atunci cand alegi/ai ales sa te expui stiai ce riscuri pot aparea :D, asa-i cu vedetele!
Ca blogger, iti dai seama ca-mi convine sa stie lumea cine sunt. Partea proasta e ca ce spun eu in articol ti se intampla si fara sa te expui online. E de-ajuns sa existi. :))
:D inca nu s-a luat nimeni de mine, nici nu m-au salutat necunoscuti pe strada :-P, asta fiindca am fost si atent la identitatea mea (n-am publicat poze, videoclpuri cu mine), ma stie doar cine trebuie!
Da sincer nu mi se pare chiar ok, dar trebuie sa invatam din ce li se intampla celor de prin presa de monden!
Nu, da’ ia incearca tu sa te imbraci mai feng shui, sa vezi cate priviri atragi. Si asta tot anonimitate este, sa nu intereseze pe nimeni ce fac ceilalti.
Mi s-a întâmplat şi mie de multe ori. Dacă aş sta o jumate de ora prin oraş, multe persoane m-ar vedea şi i-ar spune mamei mele că m-au văzut. Asta urăsc eu la oraşele mici. Plus ca eu mai am o problema în blocul în care stau. Oameni de aici se comporta ca la ţară, adică ei trebuie sa discute toţi intre ei ca si prietenii :|, ceea ce îmi displace.
Pe mine nu m-ar deranja comunicarea asta. Ceea ce-mi displace este ca toata lumea se simte in masura sa te judece pentru ceea ce faci.
Cristi, scuza-ma, dar sper ca nu te-ai referit sa mergi pe strada cu acele casti, asa cum am vazut multi ca fac.. aia e chiar patetic rau…si eu te-as pune in ziar :D
Este patetic să ai o pereche de căşti de calitate şi serioase care din întâmplare sunt circumaurale? Eu deţin, le port tot timpul pentru că ascult audiobook-uri şi toată lumea se uită la mine de parcă aş fi din alte părţi (mai ales când aştept microbuzul în staţie).
Nu inteleg de ce e patetic. E libertatea omului sa faca ceea ce vrea. Adica, de ce e ciudat sa poti casti din alea pe strada? Chiar nu inteleg. E ca si cum ai discrimina persoanle care se vopsesc. Sau oamenii care conduc SUV-uri. E fix libertatea mea sa folosesc ce chestii vreau (casti, haine, accesorii, incaltaminte etc.) atata timp cat sunt decent. Despre asta e vorba: suntem liberi, putem face ce vrem, insa fara a-i stanjeni pe ceilalti in felul asta. Pentru ca aici se incheie libertatea individuala: cand ajungi sa atentezi la cea colectiva. Si nu cred ca te deranjez in vreun fel daca folosesc castile alea, ca tot ne legam de exemplul asta. Eu, de exemplu, prefer castile over-ear pentru calitate si igiena. Poate nu chiar la dimensiunile alea, dar oricum, tot over-ear sunt. Si cred ca a fi obtuzi in sensul asta nu ne face decat sa fim conservatori acolo unde nu e cazul. Mai bine am evolua ideologic si in segmentul asta si am fi conservatori acolo unde e cazul..
A explicat Sixx mult mai bine decât aş fi putut-o face eu cum stă treaba.
Mda… si cum arata aia mai brunetei, imbracati in alb, curgandu-le gelul din par si cu lantul de 2 kilograme la gat, peste o camasa deschisa pana la stern ? Nu sunt un pic patetici, eu asa zic, dar pana la urma e o parere si chiar e problema fiecaruia cum alege sa se imbrace, eu mi-am expus parerea…
Da. Aia nu ma deranjeaza pe mine daca nu incep sa faca galagie, sau sa te ia peste picior. E dreptul fiecaruia sa se imbrace cum vrea.
E prea de tot. Cand mi-am dat seama ca vorbiti de o pereche de casti ca cele din imagine am izbucnit in ras. In orasul meu (ca si in celelalte orase mari cel mai probabil) o pereche de casti ca acelea e perfect comuna, ba esti si apreciat daca porti asemenea casti (motivele sunt in comentariul lui Sixx).
Lipsa de intimitate si anomitate reprezinta o problema uzuala in orasele mici. Cu toate ca atunci cand am locuit in doua dintre cele mai mari orase ale tarii, unii imi spuneau ca prefera sa „fie cineva intr-un oras mic, decat nimeni intr-un oras mare”.
Totusi cred ca totul tine de personalitatea fiecaruia.
Da, sunt de acord la partea cu personalitatea, cat despre „cineva intr-un oras mic decat un nimeni intr-un oras mare”, eu cred ca as alege a doua varianta, mai ales datorita faptului ca acel nimeni in orasul mare poate fi cu mult peste cineva-ul din orasul mic.
Orasele mici, in general, te restrang din multe puncte de vedere. Poti sa fii foarte cunoscut in orasul tau mititel, iar unul despre care n-a auzit nimeni intr-un oras mare sa fie, totusi, mult mai cunoscut decat tine. In timp ce tu ti-ai atins limitele in orasul mititel, el are unde se dezvolta in continuare.
Fa haz de necaz macar putin , ai sa vezi ca e mai frumoasa viata…
O, dar eu sunt foarte multumit de viata mea si o vad chiar foarte frumoasa. Asta era asa, doar o constatare.
Eu cred ca e mai bine asa decat sa fii un „semicunoscut” [cazul meu]
De ce? Tu, ca semicunoscut intr-un oras mare, poti fi mai cunoscut decat un cunoscut intr-un oras mic.
Celebritatea nu este intotdeauna ceva benefic. Nu neg, imi place sa-mi fie recunoscute meritele,e si normal, insa nu vreau sa atrag priviri intr-un mod dubios sau sa fac tot posibiliul pentru ceva expunere.
Cat despre anonimitatea din online, consider ca acest lucru va disparea cat de curand. Oricum, intrebarea mea este: Chiar crezi ca cineva ii acorda importanta unui anonim de online? Eu spun ca nu…
Nu, cand vine vorba de online, cu cat esti mai cunoscut cu atat mai bine. Chiar daca lucrul asta inseamna sa accepti o gramada de critici, sa suporti o gramada de hateri si sa stea foarte multi la panda pana cand faci prima greseala.
Vorba ta, unui anonim in online nu-i acorda nimeni importanta.
Eu un fel de tara, dar cu „bloace”. Si eu urasc asta. Cand eram copil nu puteam sa fac nimic ca stiau parintii orice pas si gest! Acum la maturitate, nici nu-ti permiti sa zici ca ai plecat din oras sau esti bolnav cand nu ai chef sa vb cu cineva, pt ca ( daca iesi din casa) sansele sunt mari sa dati nas in nas! Nu de alta dar nici medicina nu a evoluat atat de mult si nici teleportarea nu s-a inventat.
Hai ca in Bucuresti sau Iasi cred ca sunt destul de mici sansele sa dai nas in nas cu persoana respectiva, daca te misti prin locurile prin care stii sigur ca nu trece.
Stai sa vezi cat e Motru de mic! Deja se uita ciudat la mine ca dau pe acolo la un an, si nu reprezint o figura familiara pe strazi.
Ca sa nu mai spun ca daca merg cu capul in nori si nu salut pe cine stie cine, risc un ” Corlane, fiita are fite de cand e la Bucuresti. Nici nu mai saluta lumea pe strada!”