De fiecare dată când fac un lucru pe care eu îl consider important, îmi place să vă cer părerea. Asta pentru că mi-aţi demonstrat, prin faptul că aţi fost alături de mine de fiecare dată când am avut nevoie, că puteţi emite nişte păreri pertinente. Şi pentru că atunci când greşesc ceva în ceea ce fac, voi aveţi grijă să mă trageţi de mânecă şi să-mi spuneţi că ceva nu-i bine şi că ar trebui să fiu mai atent data viitoare.
N-am apucat să vă mulţumesc aşa cum se cuvine pentru că aţi citit primul live blogging din viaţa mea şi primul interviu pe care l-am luat vreodată, după care mi-aţi spus ce-i bine şi ce nu, ca să aplic eu dăţile viitoare.
Acum vin cu un alt lucru în premieră personală, ca să-i zic aşa. Este prima oară când i-am luat unei persoane un interviu faţă-n faţă. Dacă la primul interviu luat vreodată mi-aţi zis că lipseşte dinamicitatea textului, pentru că au fost făcute întrebările şi trimise pe mail, de această dată, pe lângă întrebările pregătite de-acasă, au mai fost câteva care mi-au venit în minte în timp ce discutam şi pe care le-am pus în articol. Totul a fost, de fapt, mai mult un fel de discuţie, nu interviu. Aşa se face că textul nu urmează o cursivitate anume. Totuşi, eu cred că asta-l face să fie mai natural, pentru că atunci când discuţi cu cineva, nu discutaţi evenimentele în ordine cronologică, ci săriţi din una în alta.
Acestea fiind zise, articolul despre care vorbesc este interviul luat lui Ciprian Bălănescu, Campionul Naţional la Triathlon. Dacă aveţi răbdare, vă rog să-l citiţi şi să mă criticaţi cum ştiţi voi mai bine.
Mulţumesc mult!
Pentru ca este vorba de un interviu text eu zic ca a decurs foarte bine, ai pus cateva intrebari care au avut raspunsuri legate de el ca om dar si de modul cum practica hobby-ul lui.
Prima data cand am citit, am crezut ca este un interviu video.
Succes.
Mulţumesc mult pentru că ţi-ai răpit din timp să citeşti şi să-mi spui o părere. Apreciez enorm asta!