„Acum apare verdele, da?”

La semafor. Era roşu. O doamnă stătea cu un copil de vreo doi anişori în braţe, iar încă unul de vreo cinci se juca lângă ea. Eu aşteptam pe partea cealaltă a străzii, sfâşiind din priviri omuleţul care parcă nu mai voia să se facă verde. Când a văzut că nicio maşină nu pare să vină, doamna l-a luat de mână pe băieţelul mai de cinci ani, după care au început să traverseze. Reacţia copilului a fost mai mult decât exemplară:

– Mami, dar e roşu.

Iar mama, despre ea nu putem spune prea multe. Cu un aer nepăsător, i-a răspuns, în cele din urmă copilului:

– Acum apare verdele, da?

În sensul că nu contează că e roşu, şi-aşa o dată şi-o dată se face verde, nu? Iar dacă tot nu pare să vină nicio maşină, putem să trecem. Dar dacă venea ambulanţa în viteză? Dacă se împiedica puştiul şi rămânea în mijlocul străzii? Dacă i se descheia şiretul? Iar exemplele pot continua.

Recunosc, sunt momente în care şi eu mai traversez pe roşu. Când mă grăbesc, sau când pişc verdele care clipeşte. Dar când sunt lângă o persoană care m-ar putea avea ca exemplu, mă abţin. Oricât de mult m-aş grăbi, dacă mai stau 50 de secunde la semafor nu se întâmplă nimic, pe bune.

Ce părinţi îs ăştia, frate, care împing un copil în plină dezvoltare la a traversa pe roşu?

Tags:
    1. Serginho luni, 26 aprilie 2010, 22:38
    2. shmen luni, 26 aprilie 2010, 21:56
    3. Malina luni, 26 aprilie 2010, 23:49
    4. A.Dragos marți, 27 aprilie 2010, 7:18
    5. Alex Dima marți, 27 aprilie 2010, 7:31
    6. seoslayer marți, 27 aprilie 2010, 12:22
    7. Marius Moga marți, 27 aprilie 2010, 11:26
    8. Ramona-Sandrina marți, 27 aprilie 2010, 13:13
      • Cristian Florea marți, 27 aprilie 2010, 15:37
    9. Zoly marți, 27 aprilie 2010, 14:26
    10. Andrei marți, 27 aprilie 2010, 15:57
    11. Alin Doru miercuri, 28 aprilie 2010, 0:32
    12. iulia miercuri, 28 aprilie 2010, 8:57
    13. Tudor miercuri, 28 aprilie 2010, 17:43

    Adaugă un comentariu