Povestea celui mai vechi arbore din România, Bătrânul Carpaților

În satul Mercheașa, localitatea în care autobuzul trece doar joia, viața oamenilor avea același curs în fiecare zi, iar singurele griji ale localnicilor erau legate de vremea de-afară, de animalele din curte sau de ce mai fac și pe unde mai sunt copiii și nepoții. La fel de obișnuită și neschimbată era și viața stejarului bătrân de 900 de ani ce stă de strajă sus, pe pășunea satului.

Acum ceva timp, povestea locurilor a fost schimbată definitiv de o fată de gimnaziu. Fundația Prințului Charles lansa atunci un concurs care îi invita pe cei mici să descopere cel mai vechi copac din satul lor. Fetița din povestea noastră nu numai că a câștigat premiul cel mare, dar a și descoperit cel mai vechi arbore din România, declarat de la acea întâmplare monument al naturii.

batranul carpatilor - cel mai vechi arbore din Romania

Așa s-a născut povestea Bătrânului Carpaților, aflat acum în grija Asociației Carpaterra. E un loc neașteptat, numai bun de împărtășit povești și care, mai presus de orice, se pricepe să aducă împreună comunitatea. De la povestea cu Prințul Charles încoace, cu ajutorul asociației Carpaterra, oamenii au realizat că stejarul de pe pășunea satului e pentru ei „cum e Turnul Eiffel pentru Paris”, așa cum îi place să glumească lui Silviu, unul dintre voluntarii din cadrul asociației (și, de altfel, fanul numărul 1 al stejarului). Apoi au urmat multe: vizite ale biologilor britanici, cursa GoRun Trail, organizată deja în fiecare an sau chiar Ziua Stejarului. Toate acestea nu numai că au adus turiști, schimbând astfel și rutina oamenilor din Mercheașa, dar i-au învățat pe oamenii locului importanța protejării locurilor minunate ce le înconjoară satul.

Și nu se oprește totul doar la Bătrânul Carpaților, pentru că în aceste zone din județul Brașov natura chiar a dat un spectacol grozav: de la stejari seculari și coloane de bazalt, până la vulcani noroioși și micro canioane formate de ultimele erupții vulcanice din România. La fiecare pas, decorul se schimbă, iar impresia generală e aceeași: „Nu știam că avem asemenea minunății în țară!”

La fel, probabil, că a zis la început și Cătălin Cantor, manager de proiect la Carpaterra, care, după ce s-a îndrăgostit complet de această zonă, și-a lăsat meseria de jurist, a dat viața de birou pe cea de ONG-ist și și-a setat un singur scop: să declare zona din jurul munților Perșani un geo-parc natural, o zonă ce spune pe viu istoria Pământului și, bineînțeles, a țării noastre.

Iar acest lucru nu este imposibil de realizat. Cu ajutorul Programului de Cooperarea Elvețiano-Român și cu expertiza partenerilor de la Asociația Park Ela din Elveția, Asociația Carpaterra a pus în aplicare proiectul „Din Alpii Elveției în Carpații României – Parteneriat pentru Dezvoltare Durabilă”, prin care au construit strategia care să-i ajute să fie și mai aproape de scopul lor. Prin formarea de ghizi locali, cu adevărat pasionați, prin informarea locuitorilor despre zonele protejate și prin promovare coerentă și organizată, lucrurile au început să se miște.

Iar foarte important mi se pare faptul că Asociația a adus în viețile oamenilor un nou stil de abordare al acestor zone deosebit de prețioase, pe care până de curând le considerau niște peisaje obișnuite. Superbe, dar obișnuite. Atât localnicii, cât și autoritățile și-au dat seama de valoarea și importanța fiecărui obiectiv protejat, mai ales după ce în Piața Mare din Brașov a fost organizată o expoziție itinerantă a proiectului. Sau după ce, folosind cele mai noi tehnologii, a fost produs un film 3D despre viitorul geo-parc.

Filmul a fost proiectat în toate satele din împrejurimi și a avut un succes grozav. Cuminți, cu ochelari 3D, oameni de toate vârstele au privit atunci cu alți ochi Complexul geologic Racoș, Cheile Dopca, micro canionul de bazalt de la Hoghiz, Vulcanii noroioși de la Homorod, Rezervația Cotul Turzunului și, bineînțeles, Bătrânul Carpaților, stejarul secular de la Mercheașa, toate arii protejate, despre care se știe foarte puțin și care merită mult, mult mai mult.

Oamenii se schimbă, iar comunitățile se construiesc rapid atunci când vorbim despre un proiect frumos, în care crezi și pe care îl ajuți cu drag. Din Alpii Elveției, au venit în Carpații României mai mult decât fonduri pentru o dezvoltare durabilă. A venit și un simț de răspundere brici și mobilizare cât cuprinde. Mai ales că nici Stejarului din Mercheașa nu i-a fost dat să vadă până acum cum un sătuc mic, fără nicio pensiune, a reușit să cazeze peste noapte 70 de turiști, primiți toți cu ospitalitate românească.

Proiectul „Din Alpii Elveției în Carpații României – Parteneriat pentru Dezvoltare Durabilă” este realizat de către Asociația Carpaterra în parteneriat cu Asociația Parc Ela Tiefencastel din Elveția pentru o perioadă de 18 luni. Acesta este co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul contribuției Elveției pentru Uniunea Europeană extinsă.

foto: Adrian Scutariu

Acest articol este realizat în cadrul unei campanii de promovare a proiectelor finanţate prin Programul de Cooperare Elvețiano-Român. Celelalte articole din cadrul campaniei pot fi citite aici.