Pentru a treia oară într-o tabără de Social Media
Încă puţin şi sărbătoresc 11.111.111 minute de când m-am născut
Ieri am pus pe Facebook o poză cu un bloc din Alba Iulia care, acum vreo 27 de ani, a fost mutat pentru a face loc construirii unui bulevard. Nu ştiu cum, dar imaginea s-a viralizat, iar la momentul scrierii acestui rând, poza are 4600 de like-uri, 2319 share-uri şi 160 de comentarii.
Când am văzut că share-urile şi like-urile o iau razna, am început să mă întreb cu ce m-ar ajuta pe mine viralizarea pozei, aşa că am notat numărul de followeri, numărul de prieteni şi am aşteptat.
Azi, în comparaţie cu ziua de ieri, am cu 50 de followeri mai mult şi vreo 40 de prieteni în plus. Am respins vreo două cereri de prietenie, că aveau nume dubioase. În rest, am acceptat tot, că nu mă deranjează.
Pe termen lung, aceşti aproape 100 de oameni ar putea să vadă şi celelalte postări ale mele şi, cumva, poate intră şi pe blog şi se implică activ în comunitate. Ştiu, e foarte greu să se întâmple asta, dar cine ştie?
Pe termen scurt, s-au mai produs nişte schimbări, în sensul că unii s-au uitat şi la celelalte poze şi le-au mai dat şi lor câte-un like sau câte-un share. Deci au reactivat nişte postări mai vechi, ceea ce e bine.
Totodată, cu ocazia asta am văzut cum e să ajungă tot felul de oameni la un mesaj şi să simtă nevoia să-şi dea cu părerea despre el. În cele 160 de comentarii sunt tot felul de oameni: persoane care încă locuiesc în blocul mutat, persoane care au ajutat la mutarea unui alt bloc de la noi din ţară, alte persoane care au intrat doar să critice ce zic alţii, unii care şi-au amintit de regimul comunist şi care-l plâng pe Ceauşescu, alţii care-i judecă şi înjură pe ăia care-l plâng pe Ceaşcă, persoane care lasă comentariu doar ca să dea mention unui prieten şi mulţi, mulţi alţii.
Ce concluzii am tras eu de-aici?
- Viralizarea unui subiect nu prea poate fi controlată. Se întâmplă sau nu se întâmplă. Nu poţi să faci tu să se întâmple.
- Nu trebuie să fie ceva nou ca să devină viral.
- E bine să ai postările publice pe Facebook. N-ai nimic de ascuns, deci lasă-i pe toţi să vadă ce scrii fără să fie nevoiţi să se aboneze sau să te aibă în lista de prieteni.
- Reach-ul de pe Facebook depinde extrem de mult de mesaj.
- Nu te ajută cu absolut nimic numărul mare de like-uri şi share-uri dacă nu poţi scoate de-acolo câteva avantaje pe termen lung.
P.S.: De când am început să scriu articolul şi până acum, când îl termin, poza a mai primit 49 de like-uri şi 46 de share-uri, iar eu am mai primit un friend request şi-am mai câştigat doi followeri.
10 Comments
Facebook.
Și acum să detaliez: Facebook-ul a devenit sinonim cu viralizarea. Poți să ai un clip pe Youtube, o poză pe Instagram sau un tweet (nu mai scriu „pe Twitter” că sunt sinonime). Dacă nu apar pe Facebook, nu au nici un sfert din reach-ul actual. Facebook a simplificat totul și l-a făcut foarte accesibil.
Da, da, îmi place ideea cu „dacă nu apar pe Facebook nu au nici un sfert din reach-ul actual”. Cam aşa e.
Din toate reţelele, Facebook încă prinde cel mai bine. :)
Şi e loc şi de mai bine. Zilnic se deschid conturi noi. :D
E ca’n viata – nimic nu e intamplator si previzibil :)
Da, bună asta cu „nimic nu e întâmplător şi previzibil”.
O, dar ai luat ceva, felicitari.
Mie intotdeauna mi-a placut sa cred ca dupa o viralizare oamenii raman cu ceva despre tine. Awardness, cum ar veni. Cei care nu te cunosteau pana atunci, sau mare parte din ei vor ramane cu „Florea este baiatul cu poza aia, il stiu”. Asta probabil este cel mai mare castig. Oameni care ajung sa gandeasca despre tine ca te stiu, chiar si asa, tangential.
Vezi ca o poza hit de genul poate aduce dezavantaje pe termen lung. Ajung tot felul de trolli sa comenteze, iar mesajele tale nu mai ajung la fanii adevarati (Din cauza algoritmilor fb). Drept urmare, s-ar putea intoarce impotriva ta.
De trolli scapi ușor. De-aia există buton de block. :D