Care-i cea mai întâlnită greşeală?
Dacă te citesc, nu înseamnă că ai loc în blogroll
Ştim cu toţii că marii scriitori (de cărţi, nu de bloguri), deşi scriu o poveste inspirată din fapte reale, sau ceva gen „Amintiri din copilărie”, nu pot sub nicio formă să păstreze firul subiectului exact aşa cum s-a întâmplat. Nu pot povesti exact cum şi ce a fost, pentru că povestea ar deveni extrem de plictisitoare.
Se spune că o dată cu ficţiunea, apare şi farmecul într-o povestire. Dacă nu e fixţiune, deşi lucrurile se leagă bine tare de tot cap la cap, nu există niciun ceva care să atragă atenţia.
Mă întrebam dacă şi în blogging se procedează la fel. Se spune că un blog sincer, care relatează lucrurile aşa cum au fost, sau care vorbeşte ca de la prieten la prieten cu cititorii, este unul de succes. Asta presupune să nu bagi ficţiune în povestirile tale?
Eu recunosc: au fost dăţi în care am fost obligat de împrejurimi (mint, aşa am vrut eu) să adaug puţină ficţiune în articolele mele. N-am spus cine ştie ce înflorituri şi nici n-am scris articole ale căror acţiune nu s-a petrecut, dar mai băgam acolo 1-2 fraze care nu erau chiar adevărate. Să-mi fie cu iertare, dar simţeam eu că subiectul e plictisitor fără acele fraze.
De atunci a trecut destul de mult timp, să fi fost vreun an de când n-am mai povestit ceva cu ficţiune în el, dar mă întreb dacă voi, ceilalţi, mai povestiţi câte ceva care nu s-a întâmplat exact aşa cum apare pe blog.
10 Comments
guilty as charged. si io recunosc ca unele intamplari au suferit adaugiri. ma rog, nu de genu’ ca povestea era cu mine care cade, si sa bag ca am cazut da’ m-am prins de un scuter care m-a tras pana am sarit pe o masina care s-a rasturnat in prapastie.
insa de cele mai multe ori, evenimentele relatate sunt intocmai. floricele sunt asa ca piperu’ sau ardeiu’ iute la ciorba..
huh, credeam ca-s singurul care adauga cate ceva intamplarilor povestite pe blog. acum m-am linistit :))
sa orbeasca Irod (+1$ maka – drepturi de autor) cat de coerent am fost in comentariu’ anterior..
Nu, n-am băgat niciodată ficțiune și crede-mă că am vrut :)) . Nu mi se pare ok. O povestire care ție ți se pare plictisitoare, pur și simplu, o poți povesti puțin altfel, dar fără a adăuga ceva în plus. Nu zic că ai făcut un lucru aiurea; din moment ce n-ai înflorit povestirea cred că e ok.
cine a zis ca n-am vazut-o putin altfel? a fost putin altfel, doar ca din alt film :))
schimbarile n-au fost mari, ca nu voiam sa ma apuc de romane SF pe blog.
Ce-mi pasa mie de infloresti sau nu? Din moment ce ne faci sa te citim(deci ne duci de nas cum s-ar spune) n-avem ce comenta. Bine ca iti merge.
Acum serios, ai dreptate. Fara unele floricele, n-ar suna totul asa de bine.
Nu cred că există adevăr pur, absolut. Întotdeauna există puţină deviere, puţin subiectivisim, puţină imaginaţie proprie. Toate astea uneori ne deturnează de la ideea de baza. Dar asta nu e ceva negativ.
Aceasta este o tehnica des folosita, pentru vanzare. Asta si a „uita” (nu aminti) partile bune sau cele rele, in legatura cu un subiect.
E ca si cum as spune: „Un singur telefon Myrix poate ucide un rinocer”, cand adevarul ar fi „Un rinocer a murit exectrocutat dupa ce a calcat pe un telefon Myrix, care se afla la incarcat”. :D
Totusi, as putea spune si „Un telefon Myrix a ucis un rinocer” si ar fi, deasemenea, adevarat, dar (cred eu) ar suna mai bine decat titlul astronomic redactat in paragraful anterior. Cred…
E mai mult chestie de marketing decat orice altceva treaba cu titlurile :D