Eu m-am obişnuit ca în viaţă să încerc să învăţ de la orice persoană câte ceva. Fie că era mai mică de vârstă decât mine, sau că nu se descurca prea bine când încerca să-şi expună punctul de vedere, eu am extras tot ceea ce m-a interesat din comportamentul şi experienţa fiecăruia.
Vine un moment în viaţa fiecărui adolescent în care se gândeşte că are un viitor în faţă, dar că jungla în care se va duce după ce va pleca din sânul părinţilor ar putea să-l mănânce de viu.
Pentru că în scurt timp va trebui ca eu să fiu acela care părăseşte locul căruia i-a spus „casă” toată copilăria şi adolescenţa, spre un loc mai bun (dar mai acid) şi, practic, necunoscut, vă rog să ne împărtăşiţi din experienţa voastră de viaţă. Atât mie, cât şi celor care au pornit deja spre drumul acela, sau celor care mai au mult până acolo, dar încep de-acum să strângă tot felul de informaţii.
Aş vrea, dacă se poate, să veniţi cu nişte sfaturi (spuse ca de la oameni realizaţi) pentru cei care urmează să se iniţieze.
Eventual, dacă nu vă vine în minte niciun fel e sfat, puteţi să ne povestiţi puţin cum a fost cu plecarea voastră de acasă şi cum aţi reuşit să vă descurcaţi la facultate. Nici nu vă imaginaţi cât de mult ne-ar putea ajuta.
*photo via
Ai de invatat si de la unul mai „neexperimentat” ca nu ai cum sa le stii pe toate, asta nu inteleg multi, multi bloggeri cu ani multi in spate, care pur si simplu nu vor sa asculte la un novice, care, poate spune si ceva util. Nu automat daca ai vechime, le stii pe toate, si mi se pare o prostie sa te dai mare ca ai experienta si le stii pe toate, astfel incat nu ai nevoie de alte sfaturi.
da, categoric, n-ai cum sa le stii pe toate, iar chestiile pe care nu le stii nu inseamna ca le poti invata numai de la persoane mai experimentate ca tine. si cei mai mici au un cuvant de spus, de multe ori unul la care tu nici macar nu te gandeai
Un sfat: „Find out what you want to do and then do it.”
Anul trecut am vrut sa pornesc intr-o aventura. Sa vad locuri noi, sa descoper. Ce anume nu stiam nici eu (nici acum nu stiu). Le-am zis alor mei ca plec o saptamana de acasa, nu m-am mai intors.
asta suna bine. se pare ca ai descoperit un loc mai bun decat probabil ti-ai putut imagina vreodata
Nup, încă mai caut.
Eu am plecat la 22 de ani, pe la 25 de ani intr-o criza financiara, m-am intors, iar la 27 de ani m-am mutat iar singura. Ce sa spun viata are cu siguranta it’s ups and downs. Eu am fost foarte fericita, pe la 26-27 de ani, iar acum sunt in cea mai proasta perioada a mea. Astept sa treaca odata, ca a trecut deja un an.Sunt sigura ca vor veni si vremuri mai bune.
e bine, totusi, ca te-ai stabilit acum la casa ta si ca incepi usor-usor sa-ti construiesti viitorul
Eu sunt de parerea ca esti prea paranoic. Asta e frumusetea vietii, faptul ca este imprevizibila, nu ai cum sa le cunosti fiecare aspect si pana si cel mai bine pregatit om din lume tot va intmpina o situatie neprevazuta. Sfatul meu este sa te linistesti pentru ca in general toate lucrurile au o intorsatura favorabila, chiar si daca dupa 10 esecuri ai o reusita poti sa te consideri fericit si sa duci cu capul sus urmatoarele 10 esecuri :) Statistic vorbind, daca nu ai vreo incapacitate fizica/mentala (inclusiv lenea) o sa te descurci foarte bine…
nu sunt paranoic, ci mai degraba curios. tocmai pentru ca stiu ca n-am cum sa le cunosc pe toate nu sper ca raspunsurile date de cei de-aici sa-mi calauzeasca viata. poate ma vor ajuta, dar nu-mi vor asigura ele viitorul
Mie mi-a placut de mica sa fiu independenta..sa nu ma plang la mamica de fiecare data cand aveam o problema ci sa ma straduiesc sa rezolv singura!cand am plecat la facultate deja aveam toate planurile de viitor asezate intr-un plan!! e bine sa te gandesti ce ti-ar placea sa faci si motivatia pe care sa o ai sa fie: mi-am propus si vreau sa vad ca pot!!!!
fix asa am si eu: toate planurile puse intr-un loc. stiu ce vreau sa fac, e doar o chestie de timp acum.
Pe vremea asta, as vi vrut sa fiu independent, dar cu un salariu de 1200-1300 Lei, nu pot fi. Ma costa 200-250 Lei numai benzina lunara, un 10 lei pe zi la serviciu x 20 zile = 200 Lei, plus ce mai cheltui si tu + daca stai singur si ai intretinere, internet gaze, apa etc… Ganditi-va..
Momentan, am banul meu, dar inca mai depind de ai mei!
macar ai o slujba, unii nici pe aia nu si-o gasesc
Una e sa depinzi de sprijinul parintilor si alta e sa te tina „legat” de ei. Sprijinul parintilor este permanent. Parintii mei, ambii pensionari, acum imi ajuta sora sa-si creasca cele doua nepotele. :)
Cunosc persoane care in ultimul an de liceu erau obligate sa ajunga acasa inainte de 22.00 si in primul an de facultate au ramas insarcinate.
Cristi, serios vorbind – cei care isi rup gatul la facultate sunt cei care o confunda cu fuga de parinti. Vor sa fie liberi fara sa aiba habar ce inseamna libertate si cat de importanta este protectia parintilor.
eu si acasa am avut parte de libertatea de care am avut nevoie. nu pot confunda facultatea cu fuga de parinti. cel mult ar putea sa ma influenteze mutarea intr-un mediu nou si intr-un oras mult mai mare, nimic altceva.
P.S.: Nu cred ca pot veni la Brasov pe #drumulmingii. E fix la inceput de saptamana, iar eu tre’ sa fiu la scoala :(
Nici eu nu ma pot duce. Mi-a crapat ABS-ul si am o febra la picioare (de la programul intensiv de mes pe jos) de-mi vine sa urlu.
Cred ca un blog ar trebui sa fie doar o pagina in care iti expui parerile. Fara concurenta, fara idei copiate. Doar ce crezi si gandesti tu. Cat poti si cat gandesti tu.
daca n-ar fi concurenta am face toti bani din blogging, sau n-ar face nici unul. in plus, textele noastre ar fi de o calitate medie, spre slaba. mai bine este cu concurenta, ca te face si pe tine sa te straduiesti mai mult si sa evoluezi