Zâmbim, deci suntem imaturi

Să-mi explice şi mie cineva de când maturitatea în gândire are legătură cu râsul, vă rog.

Astăzi am întâlnit o tipă care susţinea sus şi tare că dacă râzi la bancuri, glume, sau mai-ştiu-eu-ce filmuleţe, nu te poţi numi om matur, asta pentru că oamenii maturi în gândire ar trebui să fie liniştiţi, dacă se poate să nu schiţeze niciun zâmbet şi să nu-şi manifeste bucuriile deloc, cel puţin asta am înţeles eu din ce spunea ea.

Mie-mi place să fac în aşa fel încât să nu treaca nicio zi fără să râd. Îmi place să gust glumele şi, dacă se poate, să le dau mai departe. Îmi plac oamenii, pentru că singur nu te poţi bucura de viaţă, dar când e vorba de ceva serios, cred că mă descurc.

Nu cred că imaturitatea se măsoară în numărul de zâmbete pe care le emani în fiecare zi, cum, în atletism, săritura cu prăjina n-are legătură cu câţi kilometri alergi zilnic. Sunt două lucruri total diferite, deşi ambele se învârt în jurul aceluiaşi subiect.

Sunt de părere că un om poate înnebuni dacă nu zâmbeşte, asta înseamnă că toată populaţia este imatură?

22 Comments

  1. Tuns Paul 19 mai 2010
  2. Bogdan Anghelina 19 mai 2010
    • Cristian Florea 19 mai 2010
  3. JorjH 19 mai 2010
  4. Mihai 19 mai 2010
  5. BaiatulCuPizza 19 mai 2010
  6. Shmen 19 mai 2010
  7. Lily 19 mai 2010
  8. Zoly 19 mai 2010
  9. The Hunter 19 mai 2010
  10. Ruxi 19 mai 2010
    • Lily 20 mai 2010
  11. A.Dragos 20 mai 2010
  12. realbadpisy 20 mai 2010
  13. Laura 20 mai 2010
  14. Pavel 20 mai 2010
  15. Raluca 20 mai 2010
    • Cristian Florea 20 mai 2010
  16. 92lucia 21 mai 2010
  17. Andrei 22 mai 2010
  18. Serginho 22 mai 2010
  19. Alexander 6 iulie 2010

Leave a Reply