Cum mi-am reparat încărcătorul de la iPhone cu un fel de plastilină
Toată lumea a crezut că se pricepe la Social Media până când a schimbat Facebook algoritmul
Ieri am fost la conferinţa de presă care avea să anunţe că în România se va desfăşura, în premieră, o competiţie Mondială de sărituri cu schiurile pentru fete. Am detaliat aici şi n-are rost să mai insist.
Eu n-am prea multe participări la conferinţe de presă la activ (până-n 30), pentru că nu prea mi s-a ivit ocazia şi pentru că accept doar invitaţiile la conferinţele din domeniul meu de interes (cum sunt cele despre bere sau despre anumite sporturi), motiv pentru care sunt destul de liniştit când ajung acolo, că nu-i cunosc încă pe colegii jurnalişti şi nu aş putea spune că mă simt în largul meu. Stau, ascult, dacă am vreo întrebare o adresez, iar dacă vreau să iau vreun interviu, îl iau. Nu discut prea mult cu ceilalţi, că nu-i cunosc.
La conferinţa de ieri, era o doamnă jurnalist care se tot agita pe-acolo cu 10 minute înainte de începerea conferinţei. Avea o foaie şi un pix în mână, ochelarii pe nas, şi fugea de la un organizator la altul în căutarea nu-ştiu-cărui răspuns.
La un moment dat, cineva din organizare vine şi-i spune:
– Ştiţi? Veţi putea face un interviu cu Daniela Haralambie, singura sportivă româncă participantă la această competiţie.
– Ok, unde-i?
– Trebuie să ajungă. Mai durează vreo două minute.
– Păi despre ce vorbim aici, doamnă?!! De ce îmi spuneţi mie de interviu, dacă fata nu-i aici?
Doamna se supărase tare mult că a fost deranjată ca să i se spună că-i poate lua un interviu unei persoane care nu ajunsese încă.
Începe conferinţa, ne aşezăm, iar doamna jurnalist hotărăşte să se aşeze lângă mine. E atentă, notează, se mai uită în stânga şi-n dreapta în căutarea a ceva (numai ea ştie ce), îi sună telefonul de două ori şi nu numai că nu-l dă pe silent, dar mai şi răspunde, dacă tot l-a auzit toată lumea sunând.
Apoi, cu vreo 10 minute înainte de finalul conferinţei, mă abordează:
– Nu te supăra, dar ce înseamnă „jump”?
– „Săritură”, zic.
– Şi „ski jump”?
– „Sărituri cu schiurile”, adică competiţia asta.
Cum ar fi fost să mă ridic atunci (în liniştea aia) şi să ţip:
– Păi despre ce vorbim aici, doamnă?!! De ce aţi venit aici dacă nici nu ştiţi ce inseamnă „ski jump”?
16 Comments
:)) funny intamplare….din pacate lumea e plina de asa ceva. mai ales mica si diversificata lume Romania.
Eu speram să nu fie chiar atât de rău.
HaHa. Trebuia să îi spui ei. Doamnă, de ce aţi venit aici dacă nici nu ştiţi ce inseamnă „sky jump”? Genul ăsta de persoane arogante nu se trezesc din prostia lor dacă nu îi mai pişcă cei din jur din când în când, să îi coboare cu picioarele pe pământ.
Tot ce-mi pare rău e că n-am urmărit de unde e ca să văd ce material a scos.
cred că e ski jump, nu sky jump… sau nu?
cei care nu își pun telefoanele pe silent, ba mai și răspund la ele în timpul conferințelor sunt ”preferații” mei :)
Da, e ski jump. Am greşit eu. Mersi! :D
Cât despre telefon, a mai fost o tipă care n-a avut telefonul pe silent şi a şi răspuns la conferinţă. Să nu creadă cititorii că doamna în cauză e singura care n-are bun simţ.
Asta nu e aroganta de jurnalist, e prostie de jurnalist…
face si ea un ban ! nici guvernantii nu stiu sa guverneze, dar asta nu-i impiedica sa o faca
Ai şi tu dreptate pe undeva. :D
A vrut să te testeze :))
M-a văzut mai tânăr şi voia să se asigure că n-am venit degeaba la conferinţă.
:))) Mi-e greu să cred că un jurnalist vine la un eveniment fără măcar o cercetare anterioară. Adică, au trimis din toată redacția o tută care nu era pe domeniu?
Aşa se pare. :))
Momentele acelea în care îţi vine să te iei cu mâinile de cap şi să eutanasiezi ultimii neuroni pe care-i mai ai. Nu-i nevoie de ei în lumea asta…
Chiar că. Poate eşti mai fericit fără ei. :))
Asta cu telefonul e lipsă de respect și denotă caracterul persoanei .
Madam chit că a absolvit o facultate , din cele zise de tine era doar o mârlăniță cu aere de ziarist de Pulizer .