Şi ce dacă m-a plouat, pe Steve Vai l-am ascultat
De ce ne prosteşte televizorul
Zilele trecute a trebuit să mă întorc de la Bucureşti la Focşani cu un tren care pleacă la ora 5:06 dimineaţa. Am ajuns cu mult timp înainte la Gara de Nord şi am observat că uşile erau închise.
La intrarea pe care o ştiam eu dintotdeauna, erau nişte lanţuri groase şi nişte lacăte mari şi ruginite care nu-mi permiteau să ajung în incinta gării. Am ocolit prin partea stângă gara şi am găsit închise şi uşile acelea.
Atunci a venit la mine un copil al străzii, ţigan după culoarea pielii:
– Boss, vrei să intri în gară? Îţi arăt eu cum.
– Dacă intrările astea două sunt închise, probabil a treia, aia de la taxiuri, e deschisă, nu?
– Da, da, aia e. Te duc eu, zice.
Am pornit spre intrarea respectivă iar el a vrut să fie de treabă şi să mă îndrume, deci a venit cu mine. Eu căram şi bicicleta după mine şi mă mişcam mai greu.
– Scuze că merg aşa repede, zice. Am uitat că tu eşti cu bicicleta.
– Stai liniştit, că mă descurc şi aşa. Apropo, ţi-e foame? Am ceva de ronţăit la mine.
– Nu, mersi! Tocmai am mâncat la McDonald’s. Sunt plin. Mă doare măseaua, asta-i problem. Pastilă de măsea n-ai?
– Mă, nu umblu cu de-astea după mine, îmi pare rău.
– E ok, mă descurc eu cumva.
Mai facem vreo 3 paşi…
– Scuză-mă că o să par scârbos, dar trebuie să-mi suflu nasul că nu mai pot respira aşa.
– Stai liniştit, zic, e ok.
Ajungem la intrare, apoi îmi zice:
– Boss, n-ai un leu de-o ţigară sau de-o pâine?
– Mă, bani nu-ţi dau. Dacă vrei, ţi-am zis, am nişte chestii de ronţăit la mine.
– Hai, dă-mi de-alea, că o să mi se facă iar foame. Mersi!
Nu ştiu cum a mâncat el la McDonlad’s înainte şi nici dacă i-a trecut durerea de măsea, dar m-a impresionat tare mult faptul că ştia să-şi ceară scuze chiar şi pentru cele mai banale lucruri şi că ştia să mulţumească.
Sunt mulţi oameni care ar trebui să fie mai educaţi decât el şi care nu au bun simţul ăsta.
8 Comments
frumos intr-adevar.aparentele inseala si oamenii pot fi buni si politicosi.
Da, iar un om din ăsta îţi poate face ziua mai bună când te aştepţi mai puţin. :D
l-ai luat prea de dimineata, nu-si luase vaporii de aracet sau bronz!
Eh, nici nu cred că mai contează detaliile astea.
Adevarul este ca putini se pot lauda cu un asemenea comportament, mai ales dintre cei care stau pe strada. Eu raman totusi la parerea ca nu mancase, tot ce ii trebuia erau bani de tigari :)
Asta înseamnă că s-a bucurat totuşi şi de ce i-am dat eu. :)
Nu este chiar asa.. copilul acela este foarte respectos chiar mai politicos si educat ca multi oameni care au deja o varsta inaintata si ai zice ca stiu sa se poarte. Cine stie prin ce a trecut acel copil de a ajuns „copilul strazii”?! Mie imi este mila de oamenii batrani si mereu tind sa ii ajut. Insa lor li se pare de la sine inteles ca treaba strainilor este sa ii ajute pe ei ca ei sunt batrani… :p De foarte multe ori ( cand ii vad asa de vulnerabili ) nu ma pot abtine sa nu ii ajut sa traverseze strada.. sau sa ii ajut la diverse chestii… Credeti ca primesc macar un zambet sau un simplu multumesc?! Nu!! E prea mult pentru ei! Si totusi nu par sa fie „batranii strazii” . Lor li se pare ca asa este normal ca asa merita.. ca li se cuvine. Asa fie?! Si totusi nu ma pot schimba si nu pot sa devin ceea ce nu sunt si anume indiferenta la oamenii care imi apar in cale… Ciudat si interesant faptul ca „oamenii strazii” tind sa fie mai politicosi decat cei care mai au inca unde sa stea..
Am ajutat şi eu o bătrânică să urce pe o bordură mai înaltă o dată. Şi nu mai ştia cum să-mi mulţumească pentru asta. Sunt oameni şi oameni.