Caut locuri faine de vizitat în Bucureşti şi împrejurimi

Am găsit acum ceva timp un top 20 de locuri de vizitat în Bucureşti şi în împrejurimi şi am hotărât să le văd pe toate până la sfârşitul anului.

În weekend am fost să bifez 4 lucruri din listă: Casa Miţa Biciclista, Palatul CEC, Cimitirul Bellu şi Castelul Ţepeş.

De Casa Miţa Biciclista am rămas uşor dezamăgit, pentru că era înconjurată de schele şi n-am reuşit să-i admir prea bine arhitectura. Totuşi, sper ca recondiţionarea să nu-i strice faţada. Ar fi şi păcat.

Am aflat cu ocazia asta că Miţa Biciclista era o femeie foarte bogată, pe numele ei Maria Mihăescu. A fost prima femeie din Bucureşti care a mers pe bicicletă şi prima care a avut curajul să iasă în pantaloni din casă. Lucrul ăsta se întâmpla undeva prin anii 1900, când pantalonii erau consideraţi obiect de îmbrăcăminte doar pentru bărbaţi.

Cu toate schelele din jur, am fost curios să văd dacă se poate intra în casă şi am împins puţin de uşa de la intrare. Am găsit nişte scări care urcă în spirală, iar sus două uşi pe care sunt scrise două nume. Când am coborât, am observat că la parter se află două cutii poştale. Probabil acum locuieşte cineva acolo, altfel nu-mi explic.

Dacă vrei să ajungi acolo, să ştii că e foarte uşor: Strada Biserica Amzei, nr. 9 (în apropiere de Piaţa Romană).

Pe lângă Palatul CEC am trecut de nenumărate ori în plimbările mele cu bicicleta pe Calea Victoriei. N-am stat niciodată să-l admir sau să-l pozez, că n-am avut răbdare. Are o arhitectură excelentă! N-am intrat, că părea totul închis pe-acolo, dar am să trec şi într-o zi lucrătoare, să văd cum e şi pe interior.

Al treilea obiectiv a fost Cimitirul Bellu, pe care îmi doream de mult să-l văd, dar n-am apucat niciodată. Auzisem şi citisem multe despre el, dar n-am ajuns în zona aia. Ne-am chinuit puţin să găsim intrarea potivită (că-s două cimitire unul lângă celălalt, unul e ortodox, altul e catolic), dar într-un final am nimerit.

Mi-a plăcut atitudinea paznicilor de la intrare. A venit un domn să ne întrebe cu ce scop suntem acolo, i-am zis că vrem să vizităm, apoi l-am rugat să ne lase să ne legăm bicicletele undeva la intrare şi ne-a arătat el unde.

În timp ce ne uitam pe harta de la intrarea în cimitir, a venit şi ne-a spus respectuos că ne roagă să nu facem poze, că e interzis. Bineînţeles, n-a stat nimeni să ne urmărească şi să vadă dacă pozăm sau nu, dar n-avea niciun rost să ne batem joc de rugămintea omului.

Am bâjbâit o grămadă până am găsit mormintele care ne interesau, ca la final să ne dăm seama că erau fix lângă poarta de intrare. Până la final, totuşi, am păţit ciudăţenia asta:

Ultima oprire a fost în Parcul Carol, unde am admirat pe dinafară Castelul Ţepes. Din câte am înţeles, poate fi vizitat doar de două ori pe an (de Ziua Eroilor şi de Ziua Armatei), dar şi atunci cu grijă, pentru că n-a mai fost recondiţionat din 1990. I se spune „Castelul Ţepeş” pentru că a împrumutat stilul arhitectural al Palatului lui Ţepeş din Poienari, judeţul Argeş. Spre ruşinea mea, am uitat să-i fac poze, dar vă arăt două poze din articolul spre care am dat link la început, ca să ştiţi ce aveţi de găsit în cazul în care mergeţi să-l vedeţi.

Urmează să mai vizitez şi celelalte 16 locuri din top, dar şi Strada Dumbrava Roşie, despre care spune Corina că-i tare faină. Alte propuneri aveţi? Că aş mai mări lista.

P.S.: Am să încerc să fac un articol de genul ăsta după fiecare vizită. În cazul în care vreţi să ajungeţi şi voi acolo, să ştiţi la ce să vă aşteptaţi. A, şi am să anunţ pe Facebook de fiecare dată când plec să mai bifez câteva locuri de pe listă. Dacă vrei să mi te alături, eşti binevenit. Singura condiţie ar fi să vii pe bicicletă.

P.P.S: Aici e partea a II-a, cu copacul care a înghiţit un gard, cea mai veche casă din Bucureşti, Strada Xenofon (care cuprinde cele mai frumoase trepte din Bucureşti), Universitatea Naţională de Apărare Carol I (nu era pe listă, dar ştiam că-i un peisaj fain de sus) şi Insula de pe Lacul Morii.